Pentru a profita de caderile masive(cliche!) de zapada cazute in zilele precedente, hotaram o tura in postavaru, ignorand faptul ca era weekend si poiana avea sa fie plina de bucuresteni. Am plecat din Brasov cu masina lui Cornel mic, balan, eu, George si Marius. In poiana ne-am intalnit pana la urma cu Cezar, care avea si el schiuri, Ruxi, Teo, Liviu, iar mai apoi cu Iulia, Nicu, Pupaza, Fratzica. Eram multi, asa ca hotaram sa ne grupam functie de ce doream sa facem. Urcam spre varful Postavaru, eu cu Balan si Cornel mic pe schiuri, Cezar
George si Marius, care era cu placa, pe jos. Din cazua unor defectiuni la legaturi Cornel e nevoit sa se intoarca. Ajungem asadar sus, de unde coboram, unii pe Lupu iar altii pe Drumul Rosu. M-am laudat lui Cezar si lui George despre cat de bine schiasem zilele trecute, iar legile lui Murphy intervin fara ezitare. Am mers oribi. Am cazut des, ma dadeam de parca nu am mai schiat niciodata. Sa fi fost zapada, sa fi fost aglomeratia, nu stiu. Cert este ca nu mi-a placut delo de mine. Ajungem intr-un final jos, de unde Balan, George, Cezar si cu mine hotaram sa coboram pe drumul vechi pana in Brasov. A fosty genial! Sa schiezi pe un drum abrupt, prin
padure, noaptea si fara nicio sursa de lumina, pentru ca desi aveam frontalele la noi am hotarat ca asa e mai fain. Mai jos de statia de autobuz ne-a recuperat Cornel cu masina. Am mers mai apoi la George, unde ne-am lungit pana tarziu in seara, ca de obicei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu