vineri, 11 iunie 2010

RT:Bucegi 09.05.10





Trecuse o perioada lunga de timp de cand nu mai facusem nici-o tura asa ca, am hotarat impreuna cu George ca ar fi cazul sa facem ceva in privinta asta. Nu mai reusim sa gasim nicio persoana interesata asa ca plecam dimineata devreme spre Busteni. Hotaram sa urcam pe jepii mici pentru ca, desi mie nu prea imi placea ideea, George nu mai fusese niciodata si era curios. Incepem sa urcam asdar prin padure, intersectam cateva vai cu zapada si urcam mici portiuni din ele, din simplul motiv ca aveam toata ziua la dispozitie. Pe vale zapada inca staruia asa ca, cel putin in portiunile superioare am abordat o mare parte din traseu direct pe vale. Desi ceata s-a cam jucat cu noi, am avut privelisti frumoase si am ajuns sus intampinand doar un moment de mentionat, intalnirea cu un mic ursache foarte interesat de mancarea noastra. Pe platou portiunile cu zapada erau mari, zapada fiind foarte umeda. Dupa ce am mancat la babele, am orbecait un pic pana am gasit intrarea pe jepii mari, acompaniati fiind de o ploaie care ne-a asigurat buna dispozite......mda...ma cufuresc pe ea ploaie. Coborarea pe jepi a fost absolut plictisitoare si enervanta si nu a prezentat absolut niciun interes pentru mine. Absolut nimic. Am zis ca nu mai calc pe acolo prea curand. In gara am avut noroc sa prindem trenul care a avut o intarziere de vreo 45 de minute, nimic iesit din comun de altfel. Din Brasov, din gara si pana acasa am mers descult pt ca bocancii, fiind la prima purtare au reusit sa imi strice otzar un picior. Ajuns acasa si uitandu-ma la telefon am constatat ceva interesant.....se implinea fix un an de cand il cunosc pe George. Ps: poze realizate, din nou, de George :D

miercuri, 9 iunie 2010

RT: Piatra Mare 09.06.10


Ajung ieri de la scoala, la 14, ca deh, profesorii nostri insista inca sa facem ore desi nu facem nimic.....ma rog, or fi avand ei rationamentul lor. Ma duc la George, unde ne intrecem in a ne lamenta ca nu avem nimic de facut. Ne hotaram ca e prea cald de bitza, dar eu imi amintesc ca Ciobi si Alex sunt cu colegii lor in Piatra Mare asa ca ii contactez. Ciobi e racit si nu a mai mers, asa ca il sun pe Alex si hotarasc cu el sa ne intalnim la cabana, dupa ce ei vor fi coborat de pe varf. Pornim de acasa cu un polar si o sticla de apa in rucsac si cu niste pastile de dextroza, sperand ca vremea o sa fie ok. Dupa ce pierdem vreo 2 autobuze prin oras si dupa niste portii zdravene de constructii semantince ce implicau sfinti si rude apropiate adresate angajatilor RATBV, ajungem la 15 30 la Dambul Morii si incepem sa urcam ,pe o caldura infernala. Tragem destul de tare, un pic cam prea tare pentru George si, insotiti de 584031890372498123 de muste, ajungem la 17 la Cabana Piatra Mare, unde ceilalti ne asteptau. Dupa ce umplem bidoanele cu apa, plecam spre Pestera de Gheata, cu aceleasi 584031890372498123 de muste dupa noi, traversam o zona imensa cu urzici care ne mangaie suav tibiile si gambele si intram in sfarsit in padure. La pestera, eu cu George incercam sa intram dar un cuib de viespi se pare ca are ceva impotriva acestui fapt, asa ca renuntam. Drumul prin padure este monoton, unii dintre colegii lui Alex se resimt dupa tura, pentru unii dintre ei fiind prima experieta de acest gen. Ajunsi la Cabana Bunloc, suntem un pic confuzi vis-a-vis de drumul ce trebuie sa il urmam, o harta aflata din fericire printre noi salvandu-ne. Jos, in Darste, suntem recuperati de parintii a doua fete si, in ciuda inversunarii mele si a lui George sa mergem cu autobuzul asa cum am si venit, cedam insistentelor si suntem si noi plasati fix in fata caselor noastre. Ca o concluzie, pot sa zic ca m-am simtit bine, pt ca ma simt chiar fain cand cunosc lume noua:D.
Ps: poze realizate de George

RT: Baiului 06.06.10


Participanti: Ciobi, George, eu
Tura asta a fost una dintracea planuita cu ceva timp in urma in entuziasmul lui George. Ideea ma atragea si pe mine asa ca am fost de acord cu el sa o organizam. Ciobi, spre surprinderea si bucuria noastra s-a anuntat in ultima clipa asa ca, pt ptima data dupa mult timp echipa noastra era completa. Am plecat dimineata devreme, cu trenul de 6, pt ca nu stiam traseul si nu eram nici prea siguri asupra a cum ne vom descurca d.p.d.v fizic. Ziua nu a inceput tocmai bine, eu facand o pana pana in gara, uitandu-mi macarea acasa si George aproape uitandu-si rucsacul in tren. Urcarea inspre Culmea Zamora am ginit-o destul de repde, deoarece aflasem dupa o tura precedenta in care nu am nimerit-o unde se afla de fapt. Urcusul pe culme nu poate fi facut pe bicicleta in opinia mea, dar pt picior si pushbike nu e deloc istovitor. Odata ajunsi la statia de sus a telegondolei de deasupra partiei sorica, incepe traseul de creasta propriu zis. Diferentele de nivel sunt foarte lejere, prin urmare parcurgerea inttregului drum de creasta pe bicicleta nu impune dificultati nici pentru persoane mai putin pregatite, asa ca noi. Pe drum am intalnit alti biciclisti cu acelasi itinerariu ca si noi, enduristi, atv-isti si alte specii de persoane, motorizate sau nu :D. La presiunile lui George am ales sa urcam si pe varful Baiul Mare, dat fiind faptul ca aveam suficient timp la dispozitie. Coborarea a decurs foarte bine, chiar daca pe unele portiuni drumul avea o suprafata de rulare foarte degradata. Vrand sa ajungem in Posada, am ratat intrarea pe drumul nostru si am ajuns pe un drum de caruta pe o pajiste foarte inclinata. Ciobi a reusit sa alunece in lateral cu bicicleta iar eu, intr-un exces de zel am dat drumul complet franelor, am lovit un musuroi si m-am dat peste cap cu bicicleta, care a cazut mai apoi peste mine, lasandu-mi ceva urme. George nu a reusit nimic din toate astea, deci, mai are de invatat :)). Finalul coborarii a fost agonizant, cu o coborare foarte abrupta pe drumul care avea rol si de fagas pentru apele umflate dupa ploi. Ajunsi la drumul national am fost un pic debusolati astfel incat am apucat-o spre Comarnic, care era la vreo 5 km de noi in loc sa o luam spre Posada, care era la vreo 300 de m. Tot in dn am descoperit ca mi s-a desprins surubul de la un brat pedalier asa ca am pedalat pana in Comarnic cu un picior. Ajunsi in gara am luat trenul si ne-am intors acasa. Ca o concluzie, pot spune ca a fost o tura excelenta, cu o vreme pe masura, care mi-a lasat o impresie mult mai buina decat as fi crezut. Ar trebui sa il ascult mai des pe George.
Ps: pozele sunt realizate de George.

sâmbătă, 5 iunie 2010

RT: Piatra Craiului 24.05.10


Pffff.....s-a cam depus praful aici. Adevarul e ca pur si simplu nu sunt suficient de consecvent in a face ceva........nu pot intretine nici macar un blog:)). Ma rog, o sa fac o prezentare succinta a turei de acu' 2 saptamani: Mi-a venit ideea seara de a face ceva, stiind ca ziua urmatoare aveam liber( a fost o sarbatoare sau ceva de genul....stiti voi mai bine) asa ca l-am contactat pe liviu care a acceptat imediat, a propus un traseu si l-a chemat si pe Gabi. Traseul era urmatoarul: Zarnesti-Botorog-Curmatura-Turnuri-Ascutit-Padinile Frumoase si retur. Nu prea imi convenea mie dar am acceptat atata timp cat aveam ocazia de a transpira otzara. Totul a decurs foarte bine, ne-am miscat chiar repede, cu un ritm perfect de mers pt mine si Gabi dar un pic fortat pentru Liviu. Vremea s-a jucat un pic cu noi dar norii ne-au ocolit la limita tot drumul, deci nimic de comentat in privinta asta. Un singur eveniment notabil a fost unul declansat de Liviu :-"care, a reusit sa-si prinda piciorul sub un bolovan de vreo 80 de kilograme, pe care niezo' stie cum a reusit sa il miste. Am reusit cu Gabi sa il deblocam si ne-am continuat drumul, pe coborarea absolut monotona de pe Padinile Frumoase. Ajunsi in gara, baietii au baut o bere, eu nu si eu am cumparat biletele, ei nu:D. Ne-am urcat in tren si am aterizat toti in Brasov unde ne-am despartit.
P.S: observ ca nu mai reusesc sa fac febra musculara sau sa ma simt obosit nici dupa ture parcurse intr-un ritm repejor...trebuie sa fac ceva in privinta asta.

video