Participanti: Andrei, Gabi, Adi Turcu, Stoica George, Liviu, Bogdan(Ipsos), Cezar, Claudiu, Cata, Eu
Participarea la aceasta tura statea pentru mine sub semnul intrebarii, in cele din urma participarea aducandu-mi un mare aport de satisfactie. Ne-am intalnit in gara mare, la o ora suficient de matinala si pentru organismele inaripate :D. Pe Gabi l-am pescuit din Bartolomeu si in formatie completa fiind am analizat mai multe variante de traseu pentru ziua aceea, in cele din urma acesta ramanand urmatorul: Padina Hotarelor pana pe Vf. Turnu, parcurgerea unei mici portiuni de creasta si coborarea apoi pe Brana Caprelor. Dupa ce am iesit din Zarnesti incepem urcusul pe pantele inierbate si terasate(artificial sau nu) de sub Vf. Turnu insotiti fiind de un vant aprig care ne obliga sa imbracam cam toate articolele vestimentare. Ratam un pic intrarea pe vale insa Andrei gaseste in cele din urma marcajul si poteca ce trebuiau urmate in continuare. Padina Hotarelor este o vale ingusta, ce urca abrupt si constant pe toata lungimea ei, marginita de pereti inalti si impaduriti pana la un anumit punct, destul de salbatica si cu un volum mare de grohotis. Urcam destul de repede, depasim usor cele cateva saritori de pe parcurs impartiti fiind in doua grupuri si facem o mica regrupare pentru masa la aproximativ 20 de minutede varf. La iesirea in creasta, avem parte de o surpriza placuta: un soare ce bate cu o putere nespecifica perioadei si nicio adiere de vant. Profitam de ocazie pentru a debarasa din haine si de a face o mica pauza de solar.Sic! Efortul ne este de asemenea rasplatit de peisajul ce ni se deschide de jur-imprejur, in special de privelistea Depresiunii Brasovului acoperita in totalitate de ceata. Ne
urnim cu greu din l0c si parcurgem repede o portiune usor ascendenta prin padure pana in Saua Padinei Popii, de unde incepem coborarea. Pe parcurs, asistam la un spectacol extraordinar sustinut de numeroase capre negre, unele aflate la distanta, altele la o aruncatura de bat. Facem o pauza de hidratare la Izvolul La Gavan, al doilea ca altitudine din Crai, dupa care urmeaza o portiune de grohotis ce aduce tuturor zambetul pe buze, unii avand ocazia de a-si demonstra abilitatile de deplasare pe aceasta suprafata. Ajunsi la refugiul Diana servim masa, langa punctul de belvedere si ne punem din nou in miscare. Ajungem la Coltul Chiliilor foarte repede, parcurgand aceasta portiune aproape in alergare nefiind stanjeniti pe intinderea ei decat de niste copaci mari doborati de curand. De la Coltul Chiliilor urmeaza un mars agonizant prin noroaie, ajungand in Zarnesti inainte de chiar ianinte de inserare. Spre dezamagirea unora, in drum spre gara am trecut pe langa sectia speciala de vot si, spre dezamagirea tuturor, la barul de langa gara nu serveau alcool. In gara ne-am intalnit cu grupul condus de Balan ce balaurise doua zile prin Crai. Ne-am urcat cu totii in tren si am spus la revedere acestui masiv ce va avea intotdeauna noi secrete d
e descoperit.
Participarea la aceasta tura statea pentru mine sub semnul intrebarii, in cele din urma participarea aducandu-mi un mare aport de satisfactie. Ne-am intalnit in gara mare, la o ora suficient de matinala si pentru organismele inaripate :D. Pe Gabi l-am pescuit din Bartolomeu si in formatie completa fiind am analizat mai multe variante de traseu pentru ziua aceea, in cele din urma acesta ramanand urmatorul: Padina Hotarelor pana pe Vf. Turnu, parcurgerea unei mici portiuni de creasta si coborarea apoi pe Brana Caprelor. Dupa ce am iesit din Zarnesti incepem urcusul pe pantele inierbate si terasate(artificial sau nu) de sub Vf. Turnu insotiti fiind de un vant aprig care ne obliga sa imbracam cam toate articolele vestimentare. Ratam un pic intrarea pe vale insa Andrei gaseste in cele din urma marcajul si poteca ce trebuiau urmate in continuare. Padina Hotarelor este o vale ingusta, ce urca abrupt si constant pe toata lungimea ei, marginita de pereti inalti si impaduriti pana la un anumit punct, destul de salbatica si cu un volum mare de grohotis. Urcam destul de repede, depasim usor cele cateva saritori de pe parcurs impartiti fiind in doua grupuri si facem o mica regrupare pentru masa la aproximativ 20 de minutede varf. La iesirea in creasta, avem parte de o surpriza placuta: un soare ce bate cu o putere nespecifica perioadei si nicio adiere de vant. Profitam de ocazie pentru a debarasa din haine si de a face o mica pauza de solar.Sic! Efortul ne este de asemenea rasplatit de peisajul ce ni se deschide de jur-imprejur, in special de privelistea Depresiunii Brasovului acoperita in totalitate de ceata. Ne
urnim cu greu din l0c si parcurgem repede o portiune usor ascendenta prin padure pana in Saua Padinei Popii, de unde incepem coborarea. Pe parcurs, asistam la un spectacol extraordinar sustinut de numeroase capre negre, unele aflate la distanta, altele la o aruncatura de bat. Facem o pauza de hidratare la Izvolul La Gavan, al doilea ca altitudine din Crai, dupa care urmeaza o portiune de grohotis ce aduce tuturor zambetul pe buze, unii avand ocazia de a-si demonstra abilitatile de deplasare pe aceasta suprafata. Ajunsi la refugiul Diana servim masa, langa punctul de belvedere si ne punem din nou in miscare. Ajungem la Coltul Chiliilor foarte repede, parcurgand aceasta portiune aproape in alergare nefiind stanjeniti pe intinderea ei decat de niste copaci mari doborati de curand. De la Coltul Chiliilor urmeaza un mars agonizant prin noroaie, ajungand in Zarnesti inainte de chiar ianinte de inserare. Spre dezamagirea unora, in drum spre gara am trecut pe langa sectia speciala de vot si, spre dezamagirea tuturor, la barul de langa gara nu serveau alcool. In gara ne-am intalnit cu grupul condus de Balan ce balaurise doua zile prin Crai. Ne-am urcat cu totii in tren si am spus la revedere acestui masiv ce va avea intotdeauna noi secrete d
e descoperit. Poze: Adi, Andrei.
