03.01.2012 - Muntii Fagaras

Luni, 02 ianuarie 2012 ma aflam in tren, indreptandu-ma spre Brasov. Aveam chef de o tura, asa ca il sun pe Balan, care imi propune o tura ziua urmatoare in Fagaras, organizata de Nicu pentru un prieten de-al lui, un ghid montan din Ucraina.

Ora 04.00. E o atmosfera lugubra rau de tot. Inca nu a nins, si totul este gri. Ne strangem in fata la Nicu, subsemnatul, Balan, Luci Fratila, Dani, Smendre si Vlad Spiru. Ne ducem

sa ii luam de acasa pe Igor(mai sus mentionat) si pe 2 prieteni de-ai acestuia. Cu duba lui Dani si cu masina ucrainienilor ne indreptam spre Victoria, apoi spre Vistisoara, iar dupa

ce parcurgem aprox. 5 km pe un drum forestier lasam masinile, ne echipam si pornim spre Vf Moldoveanu, tinta noastra din acea zi. Igor si-a uitat acasa ghetele, lucru ce il va fi facut sa urce in clapari de partie. Foarte anevoios. Incepem sa urcam pe valea Vistei. Zapada nu prea era, noroi din belsug. O urcare faina, lina, ne conduce pana in fata refugiului de pe Valea Vistei, recent (re)construit. Aici mancam, dupa care incepem sa pasim in golul alpin. Lun

ga mai e valea asta! Vedem Vf Vistea mereu in fata, si, desi ne miscam repede, parca nu se mai apropie. Zapada incepe sa isi faca aparitia, asa ca Dani, Balan, Fratzica si 2

dintre ucrainieni isi pun in picioare schiurile de tura pe care pana acolo le carasera in spate. La un moment dat, pe urcare, Smendre si cu mine abordam un valcel inclinat, in speranta ca zapada va fi inghetata pe acesta

si ne vom misca mai repede. Asa a si fost, insa, numai in partea superioara. In partea de jos am inotat pe unele portiuni

in zapada pana mai sus de genunchi. Ajunsi la refugiul din Saua Vistei ne intampina un peisaj foarte frumos, familiar. Mancam, dupa care, in asteptarea ucrainienilor incercam sa ne odihnim, deoarece trecusera deja peste 10 ore de cand ne treziseram. Diversele probleme au facut ca ucrainienii sa se lase asteptati 2 ore, motiv ce ne-a determinat sa renuntam la urcarea varfului si sa ne intoarcem. Coborarea a fost extraordinara! Vhiar daca nu am aut schiuri, m-am folosit, atat eu cat si Vlad de fagasul facut de Nicu, care avea o punga si ne-am dat pe

fund 80% din coborarea pana in vale. Am avut ocazia sa-i admiram si pe cei pe schuri coborand, desi zapada le-a dat de furca. Dupa lungul drum prin padure am revenit la masini, si am plecat in directia...Sibiu, pentru a savura o ciorba la Kontiki. De departe cea mai buna cio

rba de burta pe care am mancat-o vreodata...de fapt este singura care imi place. Am ajuns in Brasov pe la 12 si direct la somn, care a durat pana ziua urmatoare la ora 14.

.