O iesire relaxanta impreuna cu Marius. Am hotarat inca de la inceput ca nu avem chef sa fortam, ci doar sa facem o plimbare pentru a ne bucura de vreme.
Am inceput in fata blocului la Marus, unde mi-am facut franele. Ne-am indreptat apoi spre Kronstatd pentru a obtine niste autorizatii, dupa care am inceput tura propriu zisa. A, nu inainte de a-i face niste poze mandriei colegului meu, proaspat spalata(vorbesc de bicicleta).
Am urcat prin spate pe la Europharm si am ajuns la Zoo. De aici am urcat pe banda rosie pana intr-o culme ce se continua inspre Crucurul Mic. Panta e destul de mare asa ca facem mai mult push bike. De aici urmeaza o coborare foarte naspa, inspre Dambul Morii. Daca nu am fi fost binedispusi, faptul ca a trebuit sa caram bicicletele la vale prin nooroi ne-ar fi enervat la culme.
In Dambul Morii am baut o bere ieftina la o terasa foarte faina, dupa care am purces spre Cabana Bunloc. Mi-a placut mult urcarea asta, pentru ca m-a solicitat, dar am reusit sa o urc in proportie de 90% pe bicicleta, lucru ce mi-a crescut un pic respectul de sine. Ultima portiune, de la cabana pana la statia de telescaun am urcat-o pe langa bicicleta. Vremea era superba. Bucegii, Postavaru si Piatra Mare se vedeau super fain, iar deasupra noastra se invarteau vreo 5-6 parapantisti. Am admirat toate acestea pe indelete, mancand placinta de mere de la mama si discutand cu cel ce se ingrijeste de functionarea telescaunului.
A urmat apoi coborarea. Si ce mai coborare! Marius a hotarat sa coboram pe traseul de la "On the Rocks", iar eu m-am alaturat ideii lui. Am avut timp de 15 minute morcovul in c*r, cu tot cu iepure. Ma gandesc ca baietii aia zboara pe aici cu 60km/h iar eu stau intr-un echilibru precar pe o panta care imi da palpitatii - buna treaba! Raman totusi pe bicicleta, pana cand franele mele se hotarasc sa cedeze( din cauza fenomenului de fading) si eu zbor in cap, incercand sa il evit pe Marius, care se oprise. Am scapat totusi ieftin, fara nicio lovitura semnificativa.
Ne intalnim pe coborare cu Balan si profitam de ocazie ca sa mai lenevim. Balan era saracul la o plimbare de refacere, turele prin ploaie si semimaratonul Brasovului punandu-si amprenta grav asupra starii lui de sanatate. Ne salutam si plecam mai departe, fiecare in treaba lui. In Brasov ma despart de Marius si ma duc acasa sa mananc. Eram lihnit.
O iesire faina, cum presimt ca vor mai fi multe vara asta. Totul e sa fie frumoasa vremea, nu ca in momentul asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu