Dupa discutii cu Marius am hotarat o noua tura pe asfalt. Plecare s-a hotarat dupa-amiaza, astfel incat m-am trezit foarte tarziu. Din cauza amenintarii ploii si a faptului ca nu imi sunt foarte agreabile turele pe asfalt, mi-a cam pierit cheful de a merge, gandindu-ma ca as prefera sa fac o plimbare de unul singur pe drumurile din jurul poienii. Pana la urma m-am razgandit si am mers spre locul de intalnire.
Am plecat astfel Marius, Vlad, Braneanul (il numesc asa pt a evita confuzia cu celalalt Vlad) si cu mine. Dintre toti, Marius era singurul ce a venit cu o cursiera, noi restul fiind ori cu biciclete de trekking ori mtb.
Pana in Tarlungeni m-am miscat foarte prost, nu reuseam deloc sa tin pasul cu baietii, care se tot departau de mine. Am hotarat sa ne oprim in Tarlungeni pentru a-mi umfla rotile, care aveau o presiune cam mica pentru asfalt. Ajutati de o ceata de tiganusi binevoitori am rezolvat problema si am plecat mai departe. Decizia a fost foarte buna, deoarece acum ma miscam mult mai bine.
La intrarea in Teliu, la intersectia cu soseaua principala ce vine din Prejmer dam de mai multe masini de politie, dube ale fortelor de ordine si cete de tigani. Dupa ce ne opresc fara niciun
motiv, acestia ne lasa sa mergem mai departe. De aici incepem sa urcam spre Pasul Teliu. Panta se accentueaza treptat iar eu ii pierd din urma pe baieti, care se indeparteaza usor de mine. Ma asteapta la iesirea din sat (care are 8 km lungime), mancam un pic si abordam ultimii kilometri ai urcarii, cei mai grei.
Ajungem in pas, ne odihnim un mic, mai mancam o data si ii dam inapoi la vale! Coborarea este binevenita acum. Nu ne tragem sufletul prea tare, insa, deoarece si pe coborare pedalam cat putem de tare. Mai exact aproape 60 km/h conform vitezometrelor baietilor. Continuam un pic diferit drumul, mergand spre Prejmer. De aici alegem sa nu mergem pe soseaua principala, foarte aglomerata, asa ca ne indreptat spre Tarlungeni, prin Carpinis. Aici Vlad s-a taiat un pic, asa ca am hotarat sa facem o pauza de realimentare in Carpinis. Am baut o bere, am invatat de la Vlad sa mancam soia cruda, dupa care am revenit la drumul nostru. Din Tarlungeni Marius a abordat o ruta alternativa, prin Sacele, iar noi am mers pe unde am venit. Am intrat in Brasov exact cand se intuneca si am mers la mine sa mancam.
A fost o tura placuta, in care am avut ocazia sa revad locuri pe care le stiam, dar din alta perspectiva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu