In perioada 24.02 - 04.02.2012, Cpnt a organizat in Muntii Iezer, la Cabana Cuca, tabara de iarna, o traditie in cadrul clubului. Desi mi-ar fi placut, din cauza scolii, nu am putut sa stau pe toata perioada desfasurarii taberei.
Am plecat din Brasov vineri seara destul de tarziu, astfel incat am urcat pe noapte pana la Cabana Cuca. Extenuati fiind de bagajele mari, am hotarat ca al doilea transport, cel cu mancarea necesara pentru cele 10 zile sa il facem ziua urmatoare. Ne-am trezit destul de devreme, am mancat putin si am plecat inapoi la duba pentru a transporta mancarea. Am incercat sa distribuim corect geutatile si in 50 de minute eram inapoi la cabana. Dupa masa de pranz am hotarat ca nu puteam irosi restul zilei, prin urmare am organizat o mica tura. Am urcat abrupt prin padurea de pe piciorul ce pleaca din spatele cabanei pana in Saua Gradisteanu, unde am fost intampinati de un vant puternic si de un peisaj crepuscular. Pe ultima portiune inainte de creasta zapada era inghetata, asa ca unii au ales sa nu mai continue iar eu am pus schiurile in spate si am urcat pe picioare. Coborarea a fost fantastica in prima parte si dezamagitoare in a doua. Daca pe portiunea inghetata (unde intial credeam ca imi va fi frica sa ma dau) am schiat chiar acceptabil, mai jos zapada s-a transformat intr-o crusta in care mie imi era imposibil sa ma descurc. Din fericire, cu exceptia catorva, printre care Nicu, Pupaza si Vlad, nici ceilalti nu au schiat mai bine, asa ca nu am fost foarte demoralizat. Prin padure, dupa ce am ajuns la concluzia ca nu ma descurc, am ales sa cobor pe jos, ajungand deodata cu Pupaza si Bejan care au coborat pe schiuri.
A doua zi dupa ora pranzului o parte din noi trebuia sa plecam din tabara, dar am ales sa ne alaturam grupului mare in efectuarea unei ture, urmand ca apoi sa ne retragem la cabana. Am urcat pe valea Tambura si mi-a placut la nebunie. Daca la inceput valea era larga, pe parcurs se ingusta, iar raul trebuia trecut de multe ori, recurgand la metode interesante. Dupa un timp ne-am despartit de grupul mare si impreuna cu Gabi, Andrei si Oana ne-am intors pe unde am urcat. Ceilalti au preferat sa coboare pe foci dar eu am ales sa le dau jos, coborand printre copaci. Zapada era inghetata, lucru care mi-a facilitat coborarea. De la cabana Cuca am coborat la Cabana Voina si, dupa un mic popas in Campulung, am ajuns nu foarte tarziu in Brasov, incheindu-se astfel prima etapa a sederii mele in tabara
M-am reintors joia urmatoare, impreuna cu Bejana, Irina si Heea. Intre timp cei ramasi in tabara mai efectuasera ture si construisera un igloo foarte fain. Ziua urmatoare am plecat in tura cu Balan, Smendre, Heaa, Andrei si Catalina, ultimii doi renuntand pe parcurs. M-am amuzat de entuziasmul meu care contrasta cu plictisul celorlalti, care petrecusera deja atatea zile pe schiuri. Am urcat pe Plaiul lui Patru, iar in ultima portiune de padure am avut parte de cea mai lipicioasa zapada pe care am vazut-o vreodata: se lipeau cred si 5kg de zapada pe un singur schi. Oricum, iesiti in golul alpin, acest lucru s-a estompat, zapada devenind mult mai buna. Dupa un mic popas la cea mai faina stana pe care am intalnit-o pana acum, am continuat sa urcam pe culme, parasind mediul prietenos si insorit in care ne aflam si intrand intr-o adevarata furtuna de zapada. Am ajuns la aproximativ 5 minute de Vf Batrana si din cauza vizibilitatii precare si a vantului am hotarat sa coboram. Coborarea ma incanta, deoarece era foarte lunga si cu o diferenta de nivel de aproximativ 1200 de metri. Asteptarile mi-au fost confirmate: zapada avea consistente diferite, lucru care transforma schiatul intr-un exercitiu de supravietuire in inccercarea de a ramane pe schiuri. In padure am coborat printre copaci, lucru destul de placut, ajungand in cele din urma la cabana. Intre timp cabana se umpluse cu multi alti cpnt-isti ajunsi in timpul zilei acolo iar seara a fost destul de animata.
Sambata am coborat impreuna cu Postoaca, Vlad si Victor pana la Cabana Voina iar de acolo cu masina pana in Leresti, unde am mai facut o aprovizionare cu cele trebuincioase. Pe drum, la intoarcere, l-am intalnit pe Smendre care pusese o mansa pe un diedru de aprox 15 metri si am profitat de prilej pentru a ne catara. Mi-a placut, mai ales ca sub incurajarile celorlalti am reusit sa urc pana sus.
Duminica a fost ziua plecarii. Dupa ce am strans, lucru realizat surpinzator de repede, am coborat cu totii la Voina, ne-am imbarcat in masini si dupa mici peripetii cu duba, fiind aproape sa o rasturnam ne-am indreptat spre Campulung, unde am facut o pauza de mancat. Intorsi in Brasov am mers cu toti acasa la Bejani unde am mancat o pizza si ne-am uitat la pozele din tabara, marcand astfel incheierea acesteia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu