Am ajuns de data asta in Potavaru pentru a participa la Postavaru Night. Desi nu este cel mai dificil, nici cel mai spectaculos, Postavaru Night este cel mai reputat concurs de schi alpinism de la noi din tara. Acesta este la a sasea editie iar numarul mare de concurenti este atras de profesionalismul in organizarea concursului, izvorat din pasiunea celor din spatele lui. Este un Vertical Race, cu o diferenta de nivel de aproximativ 700 de metri. Startul se da in spatele clubului Rossignol, urcarea se face pe Drumul Rosu iar mai apoi pe Expres, finish-ul fiind la capatul telecabinei mici din poiana.
Din cauza proximitatii concursului ne-am adunat in numar mare, vreo 15 cpnt-isti, dintre care majoritatea mai participasera si la editiile anterioare. Desi nu mergeam cu planuri mari, sperantele mele erau sa scot sub 50 de minute. La intrebarile oamenilor, preferam totusi sa ascund chestia asta si sa declar o tinta mai modesta, de sub o ora.
Dupa formalitatile de la inceput, fac impreuna cu Vlad o mica incalzire, dupa care ne intoarcem la start. Ma asez un pic cam in spate si pana sa ma dezmeticesc aud startul. Dau sa plec tare si ma impiedic, observ ca se merge foarte incet si nu am cum sa ma strecor. Cine m-o fi pus sa ma pozitionez asa de in spate? Dupa ce trecem pe sub poarta reusesc sa trec pe dreapta plutonului si incep sa depasesc. Am plecat tare, dar nu fortat, observand ca in ritmul ales depasesc cu usurnta multi oameni. Inainte de cea mai lunga panta continua ii depasesc pe rand pe Smendre, Nicu si Paul si dupa un mic schimb de replici ma departez. Il ajung din urma pe Andrei si observ ca are un ritm foarte bun. Aleg sa ma pozitionez strategic in spatele lui si sa ma tin dupa el, nesimtindu-ma in stare sa il depasesc. Andrei merge bine, pe anumite portiuni simt ca fortez sa ma tin dupa el iar in alte momente scade ritmul sub al meu, dar prefer sa raman in spate. Ne intersectam si cu Paula, pe care cand o depasim, cand ne depaseste. Uitandu-ne inapoi coloana de frontale pare sa se intinda pana jos in Poiana.
Trecem pe langa Anda si Victor, care binevoitor ca intotdeauna se ofera sa imi dea frontala lui, observand ca a mea "secase" bateriile. Refuz oferta lui pentru ca oricum nu aveam nevoie, toti din jurul meu avand frotale bune si continui dupa Andrei. In poiana Ruia ma pozitionez in paralel cu el. Trecem pe langa Cezar care ne incurajeaza si ajunsi la baza ultimei urcari mai tari incep sa ma departez de Andrei. Reusesc sa imi gasec propriul ritm si ma tin o vreme dupa Paula, depasind-o apoi si pe ea. Ajung in ultimul plat de unde se vede finishul. Trec pe langa George care ma incurajeaza cand imi aude vocea. E interesant cat de mult conteaza niste simple vorbe de incurajare in astfel de momente.
Se vad ultimele 2 serpentine inainte de final si hotarasc ca am suficiente resurse pentru un mic sprint. Mai depasesc un concurent pe ultmii 50 de metri si iata-ma ajuns la finish! Timp Final 48:46. Mi-am indeplinit telul E mai multa lume aici care se pregateste de coborare. Ma reintalnesc cu Vlad, beau si eu un pic de ceai cald si dupa o mica pauza hotaram sa coboram. Pe coborare reusesc sa cad incercand sa ocolesc concurentii ce inca urcau. Ajungem la Cabana Postavaru unde in scurt timp ne regrupam cu totii, la o masa. E aglomerat si petrecerea e pe cale sa inceapa. Deoarece completarea diplomelor dureaza mult, petrecerea se prelungeste mult, energia de care dau dovada toti netradand faptul ca au terminat o cursa destul de istovitoare.
Incepe si premierea. Din cauza timpului limitat nu sunt premiati insa decat cei de pe podium la fiecare categorie si pe langa ei o parte din cei inscrisi inainte pe site. Dupa premiere mai stam putin dupa care coboram in Brasov, in miezul noptii.
A fost o experienta foarte placuta, atat in concurs cat si la petrecerea de dupa. Desi am mers destul de repede se pare ca organismul meu incepe sa se obisnuiasca, nemairesimtind nicio durere sau disconfort pe toata durata desfasurarii concursului, doar oboseala specifica efortului. Urmeaza Cupa Memoriala Mike Csaba in Madaras, dupa care sezonul de schi se apropie de sfarsit. Eu unul de abia astept sa scot bicicleta pe coclauri..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu