Cum toata lumea era plecata la Bucegi Winter Race, am hotarat ca asi putea sa fac si eu o tura mai lejera de weekend. Il sun astfel pe Gabi vineri si ii propun o tura in Piatra Mare, el acceptand. Sambata dimineata la ora 10 am plecat asadar, dupa cum nu am hotarat, in Postavaru. Vream sa vad niste zone prin care nu mai fusesem si sincer imi era un pic lene sa mergem pana in Piatra Mare.
Ajunsi la Pietrele lui Solomon incepem sa urcam pe drumul galben, spre Poiana Nisipului. Desi urcarile erau domoale, stratul mare de zapada facea inaintarea anevoiasa, fiind astfel nevoiti sa facem urme cu randul. Ne-am intersectat si cu un drum forestier de a carui existenta nu stiam si am continuat urcusul spre Culmea Crucurului. Ajunsi aici, zapada era chiar mai mare decat cu 4 zile inainte. Brazii erau foarte incovoiati sub greutatea zapezii si te nelinisteau un pic cand treceai pe sub ei.
Sus in Ruia era ceata asa ca ne-am dat jos repede focile si i-am dat la vale. Imi plac partiile pentru ca pot incerca sa pun aplicare sfaturi de la schiorii mai rasariti decat mine, lucru pe care nu il pot face prin zonele neamenajate. Coboram pe langa Partia Lupului si ne indreptam apoi spre Poiana Aviatorilor. Drumul e mult mai lung decat crezusem initial dar e placut. Desi erau portiuni de coborare, panta era prea putin inclinata pentru ca schiurile sa alunece bine prin stratul gros de pulvar. In Poiana Aviatorilor luam o pauza de masa iar eu il sun pe tatal meu pentru a rezolva o confuzie legata de traseu. Continuam un pic pe langa sosea dupa care incepem coborarea spre comuna Cristian. Dupa traversarea unei poieni mari incepe coborarea propriu-zisa. Alterneaza zonele de plat cu cele de coborare asa ca prefer sa nu imi mai inchid legaturile. Gabi procedeaza si el la fel dar dupa cateva "basculari" in fata concluzioneaza ca pentru el nu e ok.
Stiam ca urma sa ajungem in rezervatia de stejari seculari de la Cristian si eram curios vis-a-vis de cum arata aceasta, deoarece nu mai avusesem ocazia sa o vizitez de cand eram (mai) mic. Am avut un mic soc negativ. Mult mai urat de cat imi aminteam. Copaci parca mai mici si mai putini. Partea cu dimensiunea e lesne de inteles dar tind totusi sa cred ca au fost taiati o parte din ei. Nu stiu daca mai erau 20 de arbori in tot perimetrul si sunt convins ca numarul era mai mare in trecut. Gabi e si el dezamagit de cele vazute. In fine, continuam pe drumul forestier care ne scoate aproape de gara, unde avem surpriza sa vedem ca trenul avea sa vina in 15 minute. Perfect!
Am incheiat tura intr-o maniera placuta, servind in pizza in oras cu niste colegi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu