Trecuse o perioada lunga de timp de cand nu mai facusem nici-o tura asa ca, am hotarat impreuna cu George ca ar fi cazul sa facem ceva in privinta asta. Nu mai reusim sa gasim nicio persoana interesata asa ca plecam dimineata devreme spre Busteni. Hotaram sa urcam pe jepii mici pentru ca, desi mie nu prea imi placea ideea, George nu mai fusese niciodata si era curios. Incepem sa urcam asdar prin padure, intersectam cateva vai cu zapada si urcam mici portiuni din ele, din simplul motiv ca aveam toata ziua la dispozitie. Pe vale zapada inca staruia asa ca, cel putin in portiunile superioare am abordat o mare parte din traseu direct pe vale. Desi ceata s-a cam jucat cu noi, am avut privelisti frumo
ase si am ajuns sus intampinand doar un moment de mentionat, intalnirea cu un mic ursache foarte interesat de mancarea noastra. Pe platou portiunile cu zapada erau mari, zapada fiind foarte umeda. Dupa ce am mancat la babele, am orbecait un pic pana am gasit intrarea pe jepii mari, acompaniati fiind de o ploaie care ne-a asigurat buna dispozite......mda...ma cufuresc pe ea ploaie. Coborarea pe jepi a fost absolut plictisitoare si enervanta si nu a prezentat absolut niciun interes pentru mine. Absolut nimic. Am zis ca nu mai calc pe acolo prea curand. In gara am avut noroc sa prindem trenul care a avut o intarziere de vreo 45 de minute, nimic iesit din comun de altfel. Din Brasov, din gara si pana acasa am mers descult pt ca bocancii, fiind la prima purtare au reusit sa imi strice otzar un picior. Ajuns acasa si uitandu-ma la telefon am constatat ceva interesant.....se implinea fix un an de cand il cunosc pe George. Ps: poze realizate, din nou, de George :D
"Carry on my wayward son"
RăspundețiȘtergere