Participanti: Ciobi, George, eu
Tura asta a fost una dintracea planuita cu ceva timp in urma in entuziasmul lui George. Ideea ma atragea si pe mine asa ca am fost de acord cu el sa o organizam. Ciobi, spre surprinderea si bucuria noastra s-a anuntat in ultima clipa asa ca, pt ptima data dupa mult timp echipa noastra era completa. Am plecat dimineata devreme, cu trenul de 6, pt ca nu stiam traseul si nu eram nici prea siguri asupra a cum ne vom descurca d.p.d.v fizic. Ziua nu a inceput tocmai bine, eu facand o pana pana in gara, uitandu-mi macarea acasa si George aproape uitan
du-si rucsacul in tren. Urcarea inspre Culmea Zamora am ginit-o destul de repde, deoarece aflasem dupa o tura precedenta in care nu am nimerit-o unde se afla de fapt. Urcusul pe culme nu poate fi facut pe bicicleta in opinia mea, dar pt picior si pushbike nu e deloc istovitor. Odata ajunsi la statia de sus a telegondolei de deasupra partiei sorica, incepe traseul de creasta propriu zis. Diferentele de nivel sunt foarte lejere, prin urmare parcurgerea inttregului drum de creasta pe bicicleta nu impune dificultati nici pentru persoane mai putin pregatite, asa ca noi. Pe drum am intalnit alti biciclisti cu acelasi itinerariu ca si noi, enduristi, atv-isti si alte specii de persoane, motorizate sau nu :D. La presiunile lui George am ales sa urcam si pe varful Baiul Mare, dat fiind faptul ca aveam suficient timp la dispozitie. Coborarea a decurs foarte bine, chiar daca pe unele portiuni drumul avea o suprafata de rulare foarte degradata. Vrand sa ajungem in Posada, am ratat intrarea pe drumul nostru si am ajuns 
pe un drum de caruta pe o pajiste foarte inclinata. Ciobi a reusit sa alunece in lateral cu bicicleta iar eu, intr-un exces de zel am dat drumul complet franelor, am lovit un musuroi si m-am dat peste cap cu bicicleta, care a cazut mai apoi peste mine, lasandu-mi ceva urme. George nu a reusit nimic din toate astea, deci, mai are de invatat :)). Finalul coborarii a fost agonizant, cu o coborare foarte abrupta pe drumul care avea rol si de fagas pentru apele umflate dupa ploi. Ajunsi la drumul national am fost un pic debusolati astfel incat am apucat-o spre Comarnic, care era la vreo 5 km de noi in loc sa o luam spre Posada, care era la vreo 300 de m. Tot in dn am descoperit ca mi s-a desprins surubul de la un brat pedalier asa ca am pedalat pana in Comarnic cu un picior. Ajunsi in gara am luat trenul si ne-am intors acasa. Ca o concluzie, pot spune ca a fost o tura excelenta, cu o vreme pe masura, care mi-a lasat o impresie mult mai buina decat as fi crezut. Ar trebui sa il ascult mai des pe George.Ps: pozele sunt realizate de George.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu