Recunoastere Marathon 7500, 2-5.07.10

Cu ocazia organizarii Marathon 7500 de catre CPNT, Smendre, a organizat o tura de recunoastere pentru acest traseu. Ne-am alaturat lui eu si Gabi si iata-ne vineri dimineata in gara Brasov gata de plecare. Dupa ce am fost in Busteni la primarie si la sediul Salvamont pt a obtine niste acorduri, am inceput urcarea pe Jepii Mici. Odihniti fiind, am realizat urcarea intr-un timp relativ bun, cu un mers sustinut si iata-ne, dupa aproape 4 ore si coborarea pe Piciorul Babelor la sediul Salvamnont Dambovita. Aici am stat o ora si dupa ce am obtinut un nou acord am inceput urcarea pe Valea Obarsiei Ialomitei. Fiind pentru prima oara aici, eu si Gabi am fost fermecati de peisajul grandios si de multitudinea de rauri umflate de ploi. La 10 minute de Vf Omu am fost surprinsi de o ploaie torentiala care, in 15 minute ne-a udat fleasca. Dupa coborarea lunga si monotona pe Valea Cerbului am ajuns in Poiana Costilei unde am pus cortul. Somul ne-a fost deranjat de o vulpe cu un comportament dubios ce a reusit in cele din urma sa ne sustraga gunoiul si sa ne dea, astfel, de treaba la strangerea lui de dimineata. Am coborat repede la Gura Diham unde am fost surprinsi de satul de rulote ocupat de mosii ce fug de plata intretinerii pe timpul verii. Am urcat la Poiana Izvoarelor unde ne-am alimentat cu apa si am inceput urcarea spre Prepeleac. Dupa o repriza lunga de mers printr-o jungla pe muchia Bucsoiului am ajuns pe o portiune scurta de lanturi dupa care am abordat niste serpentine inierbate si extenuante pe muchie. Ajunsi la Omu am mancat, deorarece eu chiar simteam nevoia. Am coborat repede pe Ciubotea pana la refugiu iar la intersectia cu traseul ce urca pe Valea Gaura am alimentat cu apa. De indata ce am inceput urcarea a inceput si ploaia care ne-a urmarit pana seara. Fiind extenuat, baietii au luat un avans de vreo 10 minute in fata mea si m-au asteptat in Saua Polite. Dupe ce am balaurit dupa un izvor, am pus cortul si ne-am culcat. Dimineata celei de-a treia zi ne-a intampinat cu o vreme mohorata, ce a devenit insa odata cu urcarea o vreme splendida. Ne-am bucurat de urcusul sustinut pana la cabana. La plecare insa, ploaia marunta a inceput sa ne tachineze coborarea pe culmea Doamnele. Inainte de coborarea in Poiana Gutanu o noua ploaie, de data asta cu grindina ne-a ciuruit. Dupa ce am inotat prin noroaiele din poiana, am inceput sa urcam spre Saua Scara, pe o poteca usor ascendenta. Aici, o noua repriza de grindina ne-a facut sa grabim pasul spre refugiu. Odata ajunsi aici, s-a oprit si grindina. Dupa ce am mancat am inceput sa coboram spre Pestera. Aici, dupa ce am ratat un pic intrarea pe poteca spre Vf cu Dor am inceput, din nou sa grabim pasul spre deal. Am ajuns foarte repede la limita golului alpin unde am pus cortul. Noaptea a fost foarte grea pentru mine deoarece am avut frisoane si ceva probleme stomacale, suspectez de la o sursa de apa indoielnica. Am abordat poteca spre varf, eu miscandu-am foarte incet si incetinandu-i pe baieti. Inainte de coborarea la Cota 1400, l-am anuntat pe Smendre ca va trebui ca de la Poiana Izvoarelor sa cobor, deoarece nu voi mai putea continua pe ultima urcare. In ciuda incercarilor sale de a ma convinge ca voi reusi, am coborat in Sinaia, nu ianinte de a fi fugarit de o haita de caini prin padure. Din Sinaia am luat autobuzul, deoarece as fi asteptat prea mult un tren. Am intrat in casa si am adormit..