Participanti:15 la numar, ii scriu mai tarziu. Plecat-am 14 din zarnesti si cu sefa 15. Vremea se anunta minunata, atmosfera fiind de o claritate hipnotizanta, numai buna pentru o tura. Si purcedem la drum in ceea ce se anunta a fi o tura de incepatori, pentru a instruii invataceii in tainele muntelui. Traseul pe care-l urmam paraseste orasul Zarnesti pe drumul forestier ce duce spre Prapastiile Zarnestilor, insa noi, dupa aprox 3 km, la Fantana lui Botorog, cotim la stanga pe poteca ce urca relativ domol prin padurea de foioase spre Poiana Zanoaga. Ii dau betele mele Laurei, care era intr-una din primele ei ture, in eventualitatea de a o ajuta. Drumul prin padure a fost pentru mine un dute vino, facandu-l aproape pe tot in mars fortat, intre grupuletele formate pe poteca. Ajunsi la Curmatura, dupa un pranz copios, Teo hotaraste sa ne impartim in 2 grupe, una de incepatori care sa urce pe Piatra Mica iar cei cu ceva mai multa experienta sa urce pe Vf. Turnul, urmand apoi sa vedem pe unde coboram. Si iata-ne porniti pe poteca ce urca prin padure pana in Saua Curmaturii, dupa care urmeaza o poteca in trepte, cu ceva portiu
ni asigurate cu lanturi, destul de periculoase pentru incepatori. Prindem altitudine destul de repede, pana in varf nefiind opriti decat de crampele musculare ale Cristinei. Sus, avem parte de un spectacol destul de interesant, lasand la o parte privelistile fermecatoare ce se deschideau in toate zarile:un profesor(banuiesc) urcase cu vreo 20 de copii din ciclu primar, toti plini de noroi dar fericiti. Sincer, il felicit daca a reusit sa-i urce si sa-i coboare in siguranta pe cei mici, pentru ca le-a dat astfel ocazia sa descopere asemena frumuseti de la o varsta frageda. Continuam drumul pe creasta in mare parte impadurita pana in Saua Padinii, de unde hotaram sa coboram pe Karol Lehman. Traseul in sine e unul destul de monoton, totusi cu deschideri frumoase spre Piatra Mica si Bucegi. Ajungem repede innapoi la Curmatura, ciugulim repede ceva si o luam la pas grabit spre Poiana Zanoaga. Cat timp noi am facut o mica siesta, a sosit si grupul de pe Piatra Mica, si am pornit cu toti la vale. Ne-am urcat in tren, iar in gara ne-am despartit cu toii fericiti, cu gandurile la o noua tura. Pam ,pam!
ni asigurate cu lanturi, destul de periculoase pentru incepatori. Prindem altitudine destul de repede, pana in varf nefiind opriti decat de crampele musculare ale Cristinei. Sus, avem parte de un spectacol destul de interesant, lasand la o parte privelistile fermecatoare ce se deschideau in toate zarile:un profesor(banuiesc) urcase cu vreo 20 de copii din ciclu primar, toti plini de noroi dar fericiti. Sincer, il felicit daca a reusit sa-i urce si sa-i coboare in siguranta pe cei mici, pentru ca le-a dat astfel ocazia sa descopere asemena frumuseti de la o varsta frageda. Continuam drumul pe creasta in mare parte impadurita pana in Saua Padinii, de unde hotaram sa coboram pe Karol Lehman. Traseul in sine e unul destul de monoton, totusi cu deschideri frumoase spre Piatra Mica si Bucegi. Ajungem repede innapoi la Curmatura, ciugulim repede ceva si o luam la pas grabit spre Poiana Zanoaga. Cat timp noi am facut o mica siesta, a sosit si grupul de pe Piatra Mica, si am pornit cu toti la vale. Ne-am urcat in tren, iar in gara ne-am despartit cu toii fericiti, cu gandurile la o noua tura. Pam ,pam!Poza de grup: Munteanu Gabriel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu