Participanti: George, Cata, Victor mic, Cioby, Bogdan(Ipsos), Subsemnatul.
O idee infiripata in cap de ceva vreme s-a concretizat in cele din urma in data de 27. 09. O tura in bucegi pe traseul Bran-Ciubotea-Omu-Valea Cerbului-Busteni(a suferit ceva modificari peste saptamani). Ne-am strans toti 6 in autogara din Bran si am apucat-o pe drumul prin Poarta, ocazie cu care ne-am oprit si la casa parintilor lui Cioby si ne-am aprovizionat cu ceva mere.
Drumul forestier urca aproape insesizabil pana la cabana salvamont a formatiei din bran. Dupa aceasta, drumul se transforma intr-o poteca ce urca pieptis, mai intai printr-o zona in care alterneaza poienile cu padurea, iar mai apoi printr-o padure plina de doboraturi, care fac urcarea anevoioasa.
Iesim in golul alpin surprinzator de repede, in caldarea glaciara a Ciubotei. Poteca serpuieste usor pe versantul nordic al vaii, iar mai apoi se inscrie pe abruptul din fundul acesteia. Cu toti aveam impresia ca dupa urcusul pe aceasta portiune dificila aveam sa iesim pe muntele Ciubotea, insa nu mica ne-a fost mirarea cand am descoperit ca noi nu parcursesem decat o terasa inferioara a vaii, si ca in fata noastra se inaltau maiestuos stancariile vestice ale Varfului Scara. Parcurgem poteca prin fundul terasei superioare, dupa care, la un indicator aflat langa o stana cotim la dreapta urcand pe versantul estic al muntelui Ciubotea.
Ne bucuram de faptul ca poteca ce urca pe coasta acestuia este foarte bine marcata cu stalpi, deoarece norii ne-au acaparat si vizibilitatea e scazuta. Ajunsi sus ocolim prin sud Varful Scara si intalnim poteca ce vine de pe Clincea, moment in care zarile ni se deschid si avem parte de o priveliste fantastica, lucru ce avea sa se pastreze pe toata durata zilei. Poteca parcurge micile denivelari intre Scara si Omu, intr-un decor de vis ce ii incanta pe cei care au ocazia pentru prima oara sa ajunga in aceasta parte a Bucegiului. In fata se profileaza o ultima urcare inainte de Varful Omu, care
de la departare parea foarte usoara insa care s-a dovedit a fi interminabila, probabil si din cauza oboselii acumulate.
Drumul forestier urca aproape insesizabil pana la cabana salvamont a formatiei din bran. Dupa aceasta, drumul se transforma intr-o poteca ce urca pieptis, mai intai printr-o zona in care alterneaza poienile cu padurea, iar mai apoi printr-o padure plina de doboraturi, care fac urcarea anevoioasa.
Iesim in golul alpin surprinzator de repede, in caldarea glaciara a Ciubotei. Poteca serpuieste usor pe versantul nordic al vaii, iar mai apoi se inscrie pe abruptul din fundul acesteia. Cu toti aveam impresia ca dupa urcusul pe aceasta portiune dificila aveam sa iesim pe muntele Ciubotea, insa nu mica ne-a fost mirarea cand am descoperit ca noi nu parcursesem decat o terasa inferioara a vaii, si ca in fata noastra se inaltau maiestuos stancariile vestice ale Varfului Scara. Parcurgem poteca prin fundul terasei superioare, dupa care, la un indicator aflat langa o stana cotim la dreapta urcand pe versantul estic al muntelui Ciubotea.
Ne bucuram de faptul ca poteca ce urca pe coasta acestuia este foarte bine marcata cu stalpi, deoarece norii ne-au acaparat si vizibilitatea e scazuta. Ajunsi sus ocolim prin sud Varful Scara si intalnim poteca ce vine de pe Clincea, moment in care zarile ni se deschid si avem parte de o priveliste fantastica, lucru ce avea sa se pastreze pe toata durata zilei. Poteca parcurge micile denivelari intre Scara si Omu, intr-un decor de vis ce ii incanta pe cei care au ocazia pentru prima oara sa ajunga in aceasta parte a Bucegiului. In fata se profileaza o ultima urcare inainte de Varful Omu, care
de la departare parea foarte usoara insa care s-a dovedit a fi interminabila, probabil si din cauza oboselii acumulate.Ajunsi sus, dupa o masa copioasa si si o sedinta de poze, ne despartim de Cata ce urmeaza sa apuce poteca ce duce spre Bucsoiu, sa coboare apoi apoi in Caldarea Malaiesti, sa urce din nou pe Culmea Tiganesti si sa se intoarca apoi in Bran prin Clincea. Noi urmam coborarea relativ monotona si lunga prin Valea Cerbului, insufletita insa de prezenta unor capre negre si a unui catelus cu valente ecologice care ne-a insotit pana in Busteni, motiv pentru care a primit o rasplata binemeritata.
Ultima parte a drumului a fot un mars de-a-lungul drumului ce face legatura intre Busteni si pseudo-cabana Gura Dihamului, plin de praf, manele si gunoaie. Ajunsi in Busteni, ne-am urcat in personalul de 19.54 care in mod uimitor n-a avut intarziere, dupa care ne-am despartit cu totii in gara Brasov.
Ultima parte a drumului a fot un mars de-a-lungul drumului ce face legatura intre Busteni si pseudo-cabana Gura Dihamului, plin de praf, manele si gunoaie. Ajunsi in Busteni, ne-am urcat in personalul de 19.54 care in mod uimitor n-a avut intarziere, dupa care ne-am despartit cu totii in gara Brasov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu