RT: Piatra Craiului, 22.11.2009

Participanti: Andrei, Gabi, Adi Turcu, Stoica George, Liviu, Bogdan(Ipsos), Cezar, Claudiu, Cata, Eu


Participarea la aceasta tura statea pentru mine sub semnul intrebarii, in cele din urma participarea aducandu-mi un mare aport de satisfactie. Ne-am intalnit in gara mare, la o ora suficient de matinala si pentru organismele inaripate :D. Pe Gabi l-am pescuit din Bartolomeu si in formatie completa fiind am analizat mai multe variante de traseu pentru ziua aceea, in cele din urma acesta ramanand urmatorul: Padina Hotarelor pana pe Vf. Turnu, parcurgerea unei mici portiuni de creasta si coborarea apoi pe Brana Caprelor. Dupa ce am iesit din Zarnesti incepem urcusul pe pantele inierbate si terasate(artificial sau nu) de sub Vf. Turnu insotiti fiind de un vant aprig care ne obliga sa imbracam cam toate articolele vestimentare. Ratam un pic intrarea pe vale insa Andrei gaseste in cele din urma marcajul si poteca ce trebuiau urmate in continuare. Padina Hotarelor este o vale ingusta, ce urca abrupt si constant pe toata lungimea ei, marginita de pereti inalti si impaduriti pana la un anumit punct, destul de salbatica si cu un volum mare de grohotis. Urcam destul de repede, depasim usor cele cateva saritori de pe parcurs impartiti fiind in doua grupuri si facem o mica regrupare pentru masa la aproximativ 20 de minutede varf. La iesirea in creasta, avem parte de o surpriza placuta: un soare ce bate cu o putere nespecifica perioadei si nicio adiere de vant. Profitam de ocazie pentru a debarasa din haine si de a face o mica pauza de solar.Sic! Efortul ne este de asemenea rasplatit de peisajul ce ni se deschide de jur-imprejur, in special de privelistea Depresiunii Brasovului acoperita in totalitate de ceata. Ne urnim cu greu din l0c si parcurgem repede o portiune usor ascendenta prin padure pana in Saua Padinei Popii, de unde incepem coborarea. Pe parcurs, asistam la un spectacol extraordinar sustinut de numeroase capre negre, unele aflate la distanta, altele la o aruncatura de bat. Facem o pauza de hidratare la Izvolul La Gavan, al doilea ca altitudine din Crai, dupa care urmeaza o portiune de grohotis ce aduce tuturor zambetul pe buze, unii avand ocazia de a-si demonstra abilitatile de deplasare pe aceasta suprafata. Ajunsi la refugiul Diana servim masa, langa punctul de belvedere si ne punem din nou in miscare. Ajungem la Coltul Chiliilor foarte repede, parcurgand aceasta portiune aproape in alergare nefiind stanjeniti pe intinderea ei decat de niste copaci mari doborati de curand. De la Coltul Chiliilor urmeaza un mars agonizant prin noroaie, ajungand in Zarnesti inainte de chiar ianinte de inserare. Spre dezamagirea unora, in drum spre gara am trecut pe langa sectia speciala de vot si, spre dezamagirea tuturor, la barul de langa gara nu serveau alcool. In gara ne-am intalnit cu grupul condus de Balan ce balaurise doua zile prin Crai. Ne-am urcat cu totii in tren si am spus la revedere acestui masiv ce va avea intotdeauna noi secrete de descoperit.

Poze: Adi, Andrei.

Adrenaline junkie

RT: PIATRA CRAIULUI

Participanti:15 la numar, ii scriu mai tarziu.

Plecat-am 14 din zarnesti si cu sefa 15. Vremea se anunta minunata, atmosfera fiind de o claritate hipnotizanta, numai buna pentru o tura. Si purcedem la drum in ceea ce se anunta a fi o tura de incepatori, pentru a instruii invataceii in tainele muntelui. Traseul pe care-l urmam paraseste orasul Zarnesti pe drumul forestier ce duce spre Prapastiile Zarnestilor, insa noi, dupa aprox 3 km, la Fantana lui Botorog, cotim la stanga pe poteca ce urca relativ domol prin padurea de foioase spre Poiana Zanoaga. Ii dau betele mele Laurei, care era intr-una din primele ei ture, in eventualitatea de a o ajuta. Drumul prin padure a fost pentru mine un dute vino, facandu-l aproape pe tot in mars fortat, intre grupuletele formate pe poteca. Ajunsi la Curmatura, dupa un pranz copios, Teo hotaraste sa ne impartim in 2 grupe, una de incepatori care sa urce pe Piatra Mica iar cei cu ceva mai multa experienta sa urce pe Vf. Turnul, urmand apoi sa vedem pe unde coboram. Si iata-ne porniti pe poteca ce urca prin padure pana in Saua Curmaturii, dupa care urmeaza o poteca in trepte, cu ceva portiuni asigurate cu lanturi, destul de periculoase pentru incepatori. Prindem altitudine destul de repede, pana in varf nefiind opriti decat de crampele musculare ale Cristinei. Sus, avem parte de un spectacol destul de interesant, lasand la o parte privelistile fermecatoare ce se deschideau in toate zarile:un profesor(banuiesc) urcase cu vreo 20 de copii din ciclu primar, toti plini de noroi dar fericiti. Sincer, il felicit daca a reusit sa-i urce si sa-i coboare in siguranta pe cei mici, pentru ca le-a dat astfel ocazia sa descopere asemena frumuseti de la o varsta frageda. Continuam drumul pe creasta in mare parte impadurita pana in Saua Padinii, de unde hotaram sa coboram pe Karol Lehman. Traseul in sine e unul destul de monoton, totusi cu deschideri frumoase spre Piatra Mica si Bucegi. Ajungem repede innapoi la Curmatura, ciugulim repede ceva si o luam la pas grabit spre Poiana Zanoaga. Cat timp noi am facut o mica siesta, a sosit si grupul de pe Piatra Mica, si am pornit cu toti la vale. Ne-am urcat in tren, iar in gara ne-am despartit cu toii fericiti, cu gandurile la o noua tura. Pam ,pam!

Poza de grup: Munteanu Gabriel

RT: BUCEGI

Participanti: George, Cata, Victor mic, Cioby, Bogdan(Ipsos), Subsemnatul.

O idee infiripata in cap de ceva vreme s-a concretizat in cele din urma in data de 27. 09. O tura in bucegi pe traseul Bran-Ciubotea-Omu-Valea Cerbului-Busteni(a suferit ceva modificari peste saptamani). Ne-am strans toti 6 in autogara din Bran si am apucat-o pe drumul prin Poarta, ocazie cu care ne-am oprit si la casa parintilor lui Cioby si ne-am aprovizionat cu ceva mere.
Drumul forestier urca aproape insesizabil pana la cabana salvamont a formatiei din bran. Dupa aceasta, drumul se transforma intr-o poteca ce urca pieptis, mai intai printr-o zona in care alterneaza poienile cu padurea, iar mai apoi printr-o padure plina de doboraturi, care fac urcarea anevoioasa.
Iesim in golul alpin surprinzator de repede, in caldarea glaciara a Ciubotei. Poteca serpuieste usor pe versantul nordic al vaii, iar mai apoi se inscrie pe abruptul din fundul acesteia. Cu toti aveam impresia ca dupa urcusul pe aceasta portiune dificila aveam sa iesim pe muntele Ciubotea, insa nu mica ne-a fost mirarea cand am descoperit ca noi nu parcursesem decat o terasa inferioara a vaii, si ca in fata noastra se inaltau maiestuos stancariile vestice ale Varfului Scara. Parcurgem poteca prin fundul terasei superioare, dupa care, la un indicator aflat langa o stana cotim la dreapta urcand pe versantul estic al muntelui Ciubotea.
Ne bucuram de faptul ca poteca ce urca pe coasta acestuia este foarte bine marcata cu stalpi, deoarece norii ne-au acaparat si vizibilitatea e scazuta. Ajunsi sus ocolim prin sud Varful Scara si intalnim poteca ce vine de pe Clincea, moment in care zarile ni se deschid si avem parte de o priveliste fantastica, lucru ce avea sa se pastreze pe toata durata zilei. Poteca parcurge micile denivelari intre Scara si Omu, intr-un decor de vis ce ii incanta pe cei care au ocazia pentru prima oara sa ajunga in aceasta parte a Bucegiului. In fata se profileaza o ultima urcare inainte de Varful Omu, care de la departare parea foarte usoara insa care s-a dovedit a fi interminabila, probabil si din cauza oboselii acumulate.

Ajunsi sus, dupa o masa copioasa si si o sedinta de poze, ne despartim de Cata ce urmeaza sa apuce poteca ce duce spre Bucsoiu, sa coboare apoi apoi in Caldarea Malaiesti, sa urce din nou pe Culmea Tiganesti si sa se intoarca apoi in Bran prin Clincea. Noi urmam coborarea relativ monotona si lunga prin Valea Cerbului, insufletita insa de prezenta unor capre negre si a unui catelus cu valente ecologice care ne-a insotit pana in Busteni, motiv pentru care a primit o rasplata binemeritata.
Ultima parte a drumului a fot un mars de-a-lungul drumului ce face legatura intre Busteni si pseudo-cabana Gura Dihamului, plin de praf, manele si gunoaie. Ajunsi in Busteni, ne-am urcat in personalul de 19.54 care in mod uimitor n-a avut intarziere, dupa care ne-am despartit cu totii in gara Brasov.